Orchestra Amintirilor – poza de =PissY^MoniK=, in ^^Ficuri^^ · 33.9KB
_______________________________________ E atat de trist dar totusi adevarat ca momentele frumoase zboara,clipele fericite trec si ca un strigat al dureri ramane doar.....amintirea
nextu pls te rog fa ca diana sa nu moara si sa fie decat inconstienta e pacat si prea trist (
_______________________________________
#34
LaDy_D3ViL Moderator Din: Somewhere....
Postari: 540
scuze april, dar n`am incotro... cititi mai departe daca vreti sa aflati ce se intampla in continuare... nextul acum:
Lacrimile de cristal cadeau cu miile pe fatza Dianei. Nu mai avea putere sa se ridice. Langa ea picura ceva, erau lacrimile lui Bill. Se aseza langa ea si o lua in brate. Acesta o stranse la piept, iar ea plangea si ofta adanc. Era singura care o intelegeau, era singura in care avea incredere, era singura ei prietena. Stateau amandoi imbratisati, plangand. Norii incepura sa planga si ei……picaturile le masca supararea deoarece era prea des ca sa mai vezi ceva…..dar ramasera acolo. Nu mai putea, simtea ca nu mai are aer. Era pierduta. Bill o ridica si o duse inauntru. Nu mai putea sta pe picioare, asa ca o lua in brate. O duse pana in camera ei si o aseza in pat. Aceasta tremura foarte tare. Era albastra si la fatza si la ochi. Nu mai stia ce simte, nu mai gandea. Bill o acoperi si vru sa iasa din camera, dar acesta intinse mana dupa el. Il trase de maneca si ii facu semn sa se aseze langa ea. Se ridica si se aseza in fund, il trase pe Bill langa ea si il lua in brate, lasandu`si capul pe pieptul lui. Inima incepu sa`I bata din ce in ce mai tare, incat o lua si el in brate. Toata noaptea, sau cat mai era din ea, statura asa, uiniti. Dimineata, cineva batu la usa. Se trezira amandoi, uitandu`se speriati unul la celalalt. Bill se ascunse dupa perdea si Nataly merse sa deschida usa. Era Peter care ii spuse sa se grabesca. Inchise usa. N: Bill, noi am facut ceva azi-nopate? B: Din cate imi aduc eu aminte, nu. N: Bun. Daca nu te superi….. B: Da, ai dreptate. Multa bafta. N: Bill…… B: Da. N: Multumesc mult. Bill zambi si merse in camera lui. Nataly imrabaca repede si se urca in masina. Isi aimnti tot ce se intampla aseara. Era tare suparata, credea ca nu va mai putea dansa. O durea inima….era trista, dar nu mai avea ce`I face…a plecat, a plecat. Era numai vina ei, daca nu o lasa sa plece nu se mai inatmpla asta……isi spunea asta intr`una. P: Cum ai dormit? M`ai esti suparata? N: Nu chiar bine. Da, sunt tare suparata. P: Lasa, nu ma fi. Nu e vina ta. Haide trebuie sa dansezi. Sa stii ca eu am incredere in tine. N: Multumesc mult. Merse in cabina de schimb si isi lua fustitza de culoare roz, cu dantela alba. Isi prinse parul intr`un coc cu o esarfa violet, iar in fatza cocului isi aseza o coronitza argintie. Era ca o printesa, dar o printesa trista…….Pasi cu incredere pe scena si incepu sa danseze pe muzica orchestrei……Parca patina… se unduia fara nicio problema. Oamenii o admirau de`a dreptul. Era ca o papusa. Sarea atat de sus incat nimeni nu o mai putea prinde, parca zbura. Simtea libertatea, simtea bucuria de a dansa. Era de`a dreptul gratioasa. La sfarsitul dansului, cei din juriul se ridicara in picioare, unii se stergeau la ochii de lacrimile bucuriei. Simteau cu totii durerea ei, dansul ei, pasii pe care ii invata singura. Era creativa, frumoasa, gratioasa, era ea. Lua nu numai premiul intai, ci si un contract pe viata cu “ Kally”, corpul de balet al “Operei Germane” . Era tare fericita…….Se deschise usa salii, iesi un barbat inalt, cu corpul firav…..Nataly privi intrebatoare, nu stia cine era, dar nu mai conta…trebuia neaparat sa faca o petrecere…..si isi aminti toata intamplarea de aseara. Cazu din nou in genunchi si lesina. Toti sarira pe ea. Peter o ridica si suna la salvare. Acesta veni indata. La spital, Peter intra in salon. P: Doamne, ce mai speriat! N: Unde sunt? Ce s`a intamplat? P: Ai castigat concursul si apoi ai lesinat. N: Aha….mi`am adus aminte de ceea ce… P: Lasa nu`ti mai aminti acum. Fii fericita. Vei avea o viata foarte grea de acum incolo. N: De ce? P: Esti cea mai buna pana acum. Vei merge la “Campionatul National”. N: Cand?..................si se ridica din pat. P: Peste doua saptamani. Si pana atunci va trebui sa mergi la multe emisiuni si va trebui sa dai multe interviuri. N: Dar sunt si asa foarte obosita…. P: Ti`am zis de la inceput ca nu va fi usor.
multumesc pentru comenturi again
Orchestra Amintirilor – poza de LaDy_D3ViL, in ^^Ficuri^^ · 8.7KB
Orchestra Amintirilor – poza de =PissY^MoniK=, in ^^Ficuri^^ · 33.9KB
_______________________________________ E atat de trist dar totusi adevarat ca momentele frumoase zboara,clipele fericite trec si ca un strigat al dureri ramane doar.....amintirea
_______________________________________ Nu te complica… Viata este scurta si asa. Nu te mai stresa, Fa-ti un bine… profita cat mai mult de ea
<3<3<3
#43
LaDy_D3ViL Moderator Din: Somewhere....
Postari: 540
Intrara intr`un local micut, se asezara la o masa intr`un colt, care nu iesea prea mult in evidenta si apoi comanda fiecare cate un cocktail. R: Scuza`ma dar trebuie sa merg putin pana la toaleta, sa`mi refac machiajul. T: Bine, dar sa stii ca esti frumoasa si asa. Incepu sa rada si pleca. Tom o privea admirativ, indragostit pana peste urechi, habar n`avea ce avea sa se inatmple. La toaleta, Ruby smulse chiuveta aruncand`o in WC, lasa apa sa curga pana cand pe jos se umplu de apa si apoi rasturna o planta foarte rara, care se gasea doar in acel restaurant…..Cu zambetul pe buze se indrepta spre iesire. Merse pana la Tom, il saruta dulce pe frunte si porni la drum, pe motocicleta. Tom se ridica in picioare, uitandu`se dupa ea. O mana mare, de barbat adevarat, il prinse. Acesta se intoarce speriat. Era proprietarul restaurantului. X: Domnule, trebuie sa platiti pagubele. T: Ce pagube? X: Chiuveta de portelan, WC`ul, planta rara si bauturile. T: Ce chiuveta ca nu inteleg? X: Fata aceea era cu dumneavostra? T: Da, dar……. X: Atunci trebuie sa platiti 10000 de euro. T: Voi ati innebunit? X: Domnule calmati`va. Voi chema politia. T: Dar e o….nu era cu mine, dar ….. X: Dar v`a sarutat si asta inseamna….. T: Voi vorbi cu avocatul meu si…. X: Ba nu veti pleca nicaieri de aici, pana cand nu platiti. Cu chiu cu vai, scoase banii si plati. Iesi nervos afara, era gata de razbunare…si cand se gandea cat de frumoasa era si de …..era chiar genul lui. Era mult mai realista, ii placea sa faca glume si sa se distreze cu adevarat….dar isi aducea aminte ce ii facuse si se enerva din nou. Isi puse ochelarii si pleca spre hotelul la care era cazat. Nataly nu era deloc fericita…ii era si ei dor de Bill, dar isi aminti cat de mult o ajuta Peter si atunci revenea cu picioarele pe pamant. Moartea Dianei inca o mai ranea si o facea sa se gandesca necontenit la ea. Ii era dor de clipele frumoase petrecute alaturi de ea, alaturi de sora ei, doarece asa o considera. Nataly primise un telefon, era inspectorul care ii cerea sa mearga pana la sectie, in legatura cu moartea prietenei sale. Se imbraca repejor si porni la drum. Chema un taxi cu care ajunse indata la destinatie. X: Doamna Popescu , am descoperit ceva. N: Ceva in legatura cu moartea….? X: Da, ceva care ne va ajuta in legatura cu ancheta nostra. N: Ce? Ce ati descoperit? X: Am gasit arma cu care a fost impuscata. Amprentele nu erau deloc vechi. N: Si ale cui sunt?.......Nataly se ridica in picioare, bartand cu tocul in podea. Nu mai avea rabdare. X: Sunt ale unui barbat numit Peter Wilhem. Nataly simti cum lumea I se prabusi in cap, nu stia ce sa mai spuna, nu mai putea face nimic. Ea statea in casa cu un escroc? Si nu stia nimic? Locuia cu un barbat care i`a omorat prietena? Nu`I venea sa creada.
Orchestra Amintirilor – poza de LaDy_D3ViL, in ^^Ficuri^^ · 8.7KB
vreti sa va postez si io o poveste.,,,,,hai k le am...dak nu credeti intrebati'o pe elena ) glumeam...de fel nu ma laud.adik ma laud k ceea ce sunt nu aparentele din jurul meu...ziketi vreti ?????? astept raspuns
#47
LaDy_D3ViL Moderator Din: Somewhere....
Postari: 540
poti sa postezi, desigur...... noi chiar ne bucuram ca vrei.... deci, fetelor multumesc mult pentru comentarii, ma simt deja mult mai bine
bill_und_tom a scris:
ji yo las strange d gat...nemernicu...criminalu...nextnextnext..vr sa stiu k se intampla...misto fik..sa fie etern
sincer si eu l`as strange de gat.... multumesc pentru ultimele cuvinte care `au facut din nou sa tremur..... chiar nu ma gandeam ca va va placea asa tare
mihaiapril a scris:
mama ce nemernic ce las starge acu de gat
opss iar am exagerat sorry ...app..era s uit nextu pls vreau sa vad daca e el cu adevarat
ba nu ai exagerat deloc.... bine ca ai scris inseamna ca iti place si ca ai intrat in lumea lor
Orchestra Amintirilor – poza de LaDy_D3ViL, in ^^Ficuri^^ · 8.7KB
_______________________________________
#48
LaDy_D3ViL Moderator Din: Somewhere....
Postari: 540
scuze... am uitat nextul
X: Domna, va simtiti bine? Il cunoasteti cumva? N: D…da. X: Stiti unde se afla acum? N: In…in casa mea. X: Dar ce cauta acolo? N: E impresarul meu. X: Stiu ca e foarte greu pentru dumneavoastra, dar trebuie cumva sa `I intindeam o cursa. N: Dar stiti ceva? Mergeti la mine acasa si prindeti`l, poftim si cheile. La revedere! Nataly pleca cu capul lasat in pamant.Simtea ca nu mai poate trai…viata era prea grea, era impotriva ei. Iar acum intamplarea cu Peter o intrista si mai mult. Nu mai avea prieteni…nu mai avea nimic, doar pe mama ei. Se gandi sa`I faca o vizita, dar avea programul mult prea incarcat. Se gandi sa o sune: N: Mama? Sunt eu, Nataly. M: Ingerasul meu…ce mai faci? N: Am un program foarte incarcat si sunt tare obosita. M: Am auzit ca esti balerina. Fata mea sunt tare mandra de tine. N: Mama, nu plange. M: Si cum iti mai merge? Ai mai aflat ceva despre tatal tau? N: Cam nimic. Mama, daca vrei sa ma vezi, te poti uita sambata acesta pe acel program nemtesc de la televizorul meu si pe la ora 20 voi aparea si eu…. M: Voi fi cu ochii pe tine. N: Trebuie sa ma odihnesc….Pa, sa ai grija de tine! M: Pa, si tu! Noptea inveli totul intr`o plapuma de intuneric….Luna isi facu loc pe chenarul cerului, printre norii albi. Preacuratul ei mir incepu din nou sa se cearna, pictand natura cu culorile visului. Florile isi plecara fruntile si somnoroase visau. Animalele s`au ascuns pe unde apuca fiecare. Nataly statea la geam si privea lumea, lumea agitata a orasului Berlin. Pe sosele impanzite de lumini, treceau masinile cu viteze destul de mari, improscand apa. Norii se innegrira dintr`o data, lasand ca lacrimile lor sarate sa curga pe pamant. Nu se mai putea zari nimic. Cristalele curgeau siroaie pe geamurile caselor. Era o viata agitata, nu stia ce o sa o asteapte cu adevarat. A doua zi, dis`de`dimineata telefonul suna. Sari ca arsa din pat si raspunse. Era din nou inspectorul care ii spuse cam asa: “Nataly, fii atenta. Am facut rost de lista ultimelor apeluri ale lui Peter si toate sunt de la Kmaelia Kaulitz. Cred ca o cunosti, nu`I asa? Azi, la ora 15 sa vi la mine la birou, vom lucra la cazul acesta. Pa!” Deci totul incepea sa se lege. Peter impreuna cu Kamelia a omorat`o pe Diana, dar de ce? Si de ce pe ea? Kamelia o ura pe Nataly nu pe Diana si totusi ii veni si raspunsul in minte: “Daca vrea doar sa ma amininte cu asta, sa ma faca sa ma gandesc la ceea ce va urma? Bill e cu siguranta in pericol, trebuie sa`l salvez cumva.” Isi lua geaca si pleca afara. Ploaia inceta de multa vreme, ba chiar iesi soarele si incepu sa`ai trimita razele lui aurii spre pamant. Nu mai era asa agitatie, parca nimeni nu mai era pe strada, ici colo vedea cate un barbat sau cate o femeie care fugea la servici, find in inrtarziere. Era singura, nici masinile nu mai circulau, dar de ce? Apoi vazu si raspunsul…pe un afis din oras era scris: “CONCERT MEGA CU TOKIO HOTEL…..biletele se pot obtine de la casele de bilete…” Pleca mai departe si vazu o groaza de fete care stateau la rand. Vantul incepu sa bata cu putere. Se juca cu parul ei, ridicandu`l si lasandu`l in jos. Era poate doar destinul sau norocul, deoarece gasi pe jos, un bilet la acest concert. Se apleca fericita si il lua. Concertul era chiar a doua zi. Desi era si ea cunoscuta, ar fi vrut tare mult sa mearga. Vrea sa`l mai vada pe Bill, poate putea sa`I zica ceva. Astepta o zi.
Orchestra Amintirilor – poza de LaDy_D3ViL, in ^^Ficuri^^ · 8.7KB
abea astept nextu ...fff mumos iar am intrat in lumea lor e bn ca mai uiti de lumea asta pentru cateva min (miau dat si lacrimile si nau mai dat de fff mult timp)
LaDy_D3ViL Moderator Din: Somewhere....
Postari: 540
Pleca spre biroul inspectorului. Intra intr`un bloc vechi, cu peretii umezi de ploaia care incepu din nou si care parca nu se mai sfarsea. Zari o usa pe care era scris: “Inspectorul Martin”. Batu incet la usa, si intra. M: Buna ziua, doamna! Cum va mai simtiti? N: Spuneti`mi Nataly. Sunt mai bine. Despre ce vreati sa imi povestiti? M: Despre lista apelurilor. Am observat ca sunt multe apeluri de la acea domna. Ce credeti oare? N: Ca ea a pus la cale toata acesta crima?! M: Poate, dar ne trebuie niste dovezi, niste indicii. N: Am inteles. M: Tu ai putea sa…… N: Sa ce? M: Haide cu mine. Plecara amandoi spre apartamnetul lui Peter. Deschise usa larg si incepura sa caute. Martin deschise toate cartile din biblioteca, dar nimic. Nataly cauta in cosul de gunoi, dar in afara de facturi nu era nicio dovada. M: Nataly, haide putin aici. Ii inmana niste poze…poze cu Kamelia. N: Dar acesta nu e chiar…? M: Ba da. N: Deci avem sau nu dovezi…? M: Inca nu avem destule, dar si acestea ne vor folosi. Oare de cand sunt facute pozele? N: De anul trecut, din iarna. Uite si tu, e incaltata cu ghete. M: Da, cred ca ai drepatate. A doua zi era seara cea mare. Bill avea emotii puternice. Inima ii batea atat de tare incat trebuia sa`si tina mana acolo. Tom langa el tremura. B: Ce faci, Tom? T: Stau. Tu? B: Dar tremuri. T: Ei na, si tu parca nu. B: Am emotii uriase. Simt ca nu mai pot respira. Atatea fane si…..ce bucurie pe capul lor ca ne vad. T: Da, dar si noi suntem fericiti ca le vedem, nu? B: Desigur. Fara ei am fii un nimic. T: Corect. Langa scena se afla Nataly, plina de emotii. Era momentul pe care l`a asteptat mult timp, pe care ar fi vrut sa`l vada mai repede, nu la o varsta ca a ei. Isi aduse aminte de Kamelia si de Bill. Tresari si o lua la fuga spre garderobele lor. Bodyguarzi erau peste tot, nu avea pe unde sa treaca. O auzi pe Kami vorbind la telefon si spuanand: “Lasa dragul meu ca il rezolv eu, apoi vom iesi la un rendez-vous*, daca esti de accord, desigur. Bine. I`am platit bine pe aceia, care au construit scena si mi`au zis ca daca va sari oadata se va darama.Vine, trebuie sa plec. Pa!” Bill se apropie de ea si incepu sa povesteasca. Nataly ramase cu gura cascata. Nu stia ce sa faca, apoi vazu un grup mare de fete, un grup de vreo 20-30 de persoane. Le chema si le spuse ce trebuie sa faca. Apoi de la un semnal destul de mic, toate fetele fugira, dobori bodyguarzii si sarira pe Bill, intre timp Nataly merse tiptil prin spatele scenei si rasturna boxele de vreo 15 kg. Toata scena cazu. Bill facu ochi mari, Kamelia se enerva, iar fetele au fost scoase afara.
Orchestra Amintirilor – poza de LaDy_D3ViL, in ^^Ficuri^^ · 19.8KB
da e f enervanta in rest mia placut f mult asa ca NEXTUUUUU!!pls:*:*
_______________________________________
#56
LaDy_D3ViL Moderator Din: Somewhere....
Postari: 540
Nataly o lua la fuga, dar o bara de fier ii cazu pe picior. Si`l scoase repede,dar adidasul ii ramase blocat acolo. Il lasa si fugi afara. Chema repede politia…era o zarva mare. Toata lumea era obosita, dar si nervoasa. Lui Bill ii venea sa sarute pamantul: “Multumesc doamne ca nu am urcat pe scena!” Dar nu stia cine l`a salvat. Kamelia era mult mai mult decat furioasa. Vrea sa`l faca pe Bill sa dispara ca apoi ea sa ramana cu banii lui. In orice caz, erau tare multi….. Pe strazile pustii, fetele dezamgite paseau usor spre casa. Printre ele si Nataly cu doar un papuc. Piciorul stang ii ingheta de frig, deoarece vantul incepea din ce in ce mai tare sa bata. Venea toamna, ceea ce insemna si ziua de nastere a baietilor, dar Nataly nu avea de unde sa stie. Era mult prea ocupata cu dansul. Trebuia sa invete multe coregrafii. In particular, mai dadea si ore de balet pentru copii saraci, orfani de la case de plasamnet care vreau sa invete, iar seara pe la ora 23, moarta de oboseala se punea in pat. De multe ori adormea asa, imbaracata in hainele de munca. Intr`o dimineata ca oricare alta, dar totusi putin diferita, auzi un bocanit la usa. Deschise, era o femeie invarsta….vecina ei care incepu sa o certe: X: Auzi draga mea, inteleg ca tie nu ti`e chiar asa usor, dar macar cand stai pe acasa ai putea macar sa faci liniste. N: Dar…. X: Ia uite, mai, ca are si curajul sa ma contrazica. Nu ai pic de obraz, sa`ti fie rusine. Nataly ramase mirata in tocul usii. Femeia intra in casa si izbi usa, atat de tare incat tabloul de langa usa lui Nataly cazu jos. Era o noua zi de munca, dar era cea mai importanta. Era campionatul. Avea emotii foarte mari, incat nici nu mai putea sa inghita ceva la micul`dejun. Antrenorul ei, Sam, ii spuse: S: Nataly, draga mea, trebuie sa manaci ceva. Ce vrei? Sa cazi acolo pe jos? N: Nu, dar nu pot. S: Lasa emotiile si manaca ceva. Vrei sa`ti dau eu ca la bebelusi? N: Nu……si incepura sa rada. Dupa ce cu chiu cu vai manca, pleca la sala de antrenamente. Se antrena din greu, o dureau degetele de la picioare, in special degetul mare. Abia se mai putea tine pe picioare. La un moment dat cazu pe scena. Sam veni repede si o duse pe un scaun. S: Gata, pauza pana la campionat. Trebuie sa`ti reface puterile si inca repede. N: Da, am inteles. S: Pe la ora 17 va trebui sa vii la Teatrul National. N: Dar de ce? S: Vor veni niste reporteri pentru ati lua un interviu. Ce zici de asta? Vei aparea la televizor. N: Mmmmmmmmmmmmmmmmm………….. Isi lasa capul in pamant. Nu mai spuse nimic. Se ridica si isi lua haina de blugi albastra, deschise usa si pleca pe strazi. Toata lumea o privea...toti se minunau de ea, era de`a dreptul frumoasa. In ochii ei se putea citi usor durerea pe care o simtea, dar incerca sa le zambesca tuturor, desi unii spuneau cu rautate: “Uitati`va putin la ea, parca ar fi un clovn.” Trecea nepasatoare sau poate nici nu asculta ceea ce ziceau trecatorii. Fustita roz de balet, ridicata, lasa sa I se vada picioarele subtiri. Isi desfacu parul si il lasa sa cada pe spate. Incepu din nou sa ploaie. Picurii impanzeau totul in jur, realizand o adevarata panza de paianjeni. Masinile treceau pe langa ea, de parca ar fi fost o fantoma, stropind`o in momentul in care treceau cu rotile prin balti. Isi murdari nu numai geaca, ci si rochita. O masina alba se opri langa ea. Iesi Sam care o trase inauntru. S: Tu vrei sa te racesti? N: Nu. S: Haide. Mergem sa te schimbi si apoi la reporterii aceia. Ce e in capul tau?
ma bucur ca va place, fetelor
Orchestra Amintirilor – poza de LaDy_D3ViL, in ^^Ficuri^^ · 37.5KB
Orchestra Amintirilor – poza de billutza~love TH, in ^^Ficuri^^ · 4.2KB
_______________________________________ Nu te complica… Viata este scurta si asa. Nu te mai stresa, Fa-ti un bine… profita cat mai mult de ea
<3<3<3
#59
LaDy_D3ViL Moderator Din: Somewhere....
Postari: 540
Nu ii raspunse. Era trista. Ii era dor de viata normala de dinainte. Nu ii placea ca toata ziua sa danseze, iar apoi cand ajungea acasa, sa vina vecina si sa`I spuna ca face galagie. Era mult prea mult pentru ea. Avea nevoie de o pauza mai lunga, dar avea concursul. Nu`l putea abandona acum, sau poate da. Era totusi o chestie de bun`gust si ar fi vrut sa`I lase pe toti cu ochii in soare, dar……….. La Teatrul National, reporterii deveau nerabdatori. Aveau multe intrbari, nu stiau cate sa i le puna. Aveau ocazia sa vorbesca cu cea mai buna balerina, o balerina care avea viata incarcata. Privirile lor se ridicara si o zari…….parul ii era prins intr`un coc, lasandu`si cateva fire care sa`I atinga umarul rotund, purta o rochita alba, dantelata, brodata cu raze de soare parca. Acestia o salutara politicos, iar interviul incepu….. Reportrul: Domnisoara Nataly, cum vi se pare viata dumneavoastra acum, in acest moment? N: Mult mai grea. E obositor ca tota ziua sa dansezi, sa repeti aceleasi dansuri, pana cand totul va iesi perfect. R: Nu ti`e dor uneori de viata anterioara? N: Ba da, mie tare dor. R: De ce ti`e dor cel mai mult? N: De mama mea, care nu mai poate fi acum langa mine, de prietena mea, Diana, care……… inghiti in sec. R: Esti din Romania, nu? N: Da. R: Nu tie dor de limba ta, de tara? N: Ba da. Foarte mult mi`as dori ca sa fiu si eu acolo, dar acum nu se mai poate. Mi`am ales ceea ce vreau sa fac in viitor. R: In timpul liber, ce faci de obicei? N: Eu nu am timp liber si daca as avea, l`as petrece dormind, asa e sigur. R: Iti multumesc mult, Alyna poti lua legatura….. Dupa ce incheia interviul, Sam o lua deoparte: S: Cineva vrea sa`ti vorbesca. N: Cine? S: Nu stiu, nu l`am vazut la fatza. Te astepta in camera ta. Du`te repede si schimba`te, concursul va incepe in curand. Intra in camera, nu era nimeni. Inchise usa si atunci il zari pe Bill. Nu`I venea sa creada. Era chiar el? Si cand te gandesti ca la despartirea lor nici macar nu s`au salutat….. B: Buna! Frumoasa rochita. N: Multumesc. Si pentru ce ai venit? B: Am vrut sa vad ce mai faci…Nu pot? N: Ba da, dar nu asteptam la asta, din partea ta. Nataly merse dupa paravan si incepu sa se dezbrace. B: Aaaaaaaaa……Da…..Si vream sa`ti urez mult noroc. N: Multumsc. B: Cum te mai simti dupa moartea…..? N: Nu chiar bine. Sunt suparata. B: Ati mai aflat ceva? Cine a ucis`o? N: Am aflat multe, dar nu avem destule dovezi. Da, l`a prins deja. B: Cine era? N: Il mai tii minte pe tipul acela care mi`a oferit pliantul pentru preselectii, Peter?
Orchestra Amintirilor – poza de LaDy_D3ViL, in ^^Ficuri^^ · 27.5KB
chiar dacai asa de trist dar asta il face asa de frumos 
app........ am uitat sa nu te sup pe me cas' prea sacaitoare:rusine
soooper abea astept nextu
) glumeam...de fel nu ma laud.adik ma laud k ceea ce sunt nu aparentele din jurul meu...ziketi vreti ?????? astept raspuns
